De ziua Unirii Mici, mi-am amintit acest text scris de Nicolae Iorga cu prilejul centenarului nasterii lui Alexandru Ioan Cuza. Istoricul vorbeste simplu, insa sugestiv, despre faptele unui om politic care a stiut/inteles, mai bine decat cei din generatia sa, sa raspunda momentului istoric din ianuarie 1859, desi nu era inzestrat cu vreo calitate iesita din comun. Nu avea cultura lui Mihail Kogalniceanu, nici osul si cunostintele economice ale lui Ion Ghica, nici inteligenta politica a lui I.C. Bratianu, nu a facut parte din vreo fratie masonica, nu a fost un patriot patetic si sublim ca Balcescu. Era obisnuitul/mediocrul perfect caruia providenta ii ofera sansa de a-si transforma viata in destin. A dat un raspuns pe masura sansei care i s-a oferit.
"Un domn care nu s-a nascut din neam mare, care n-a avut o cultura superioara, care n-a protejat artele, care n-a inaltat cladiri menite sa ramaie, care n-a strans in jurul pe fruntasii prin talente ai neamului, care s-a aratat indiferent fata de opinia scrisa. Un roman care n-a iubit solemnitatile si care nu s-a gandit sa poarte, daca nu coroana vechilor domni independenti, macar cuca lui Alexandru Ghica si a lui Bibescu, a lui Mihai Sturdza. Un stapanitor care nu s-a deosebit prin fapte de milostenie, prin mari asezaminte pentru ajutorarea semenilor sai. Un monarh care nu si-a insemnat numele intre ale voievozilor celor cucernici - caci a bruscat pe un mitropolit si a "stricat legea" canoanelor - ori ale celor virtuosi, caci a fost aplecat patimilor pamantului si a crescut in palatul sau copii care nu erau ai doamnei. Si, in sfarsit, un domn care n-a purtat niciun razboi, n-a castigat nicio biruinta, n-a adaos o palma de pamant tarii asa cum o apucase.
Dar Alexandru Ioan I a intrupat lupta de veacuri a saracului taran roman, vesnic obidit si jignit, peste marginile suferintei omenesti, contra acelor exploatatori, din toate neamurile si cu nici un suflet, pe care el i-a fixat cu numele de ciocoi - ceea ce inseamna (s-o stiti bine) nu o clasa sociala, ci o categorie politica si economica, o varietate morala degenerata a omenirii. I-a sfidat, in ciuda tuturor legaturilor pe care le avea cu dansii, sa batut vitejeste cu ei si, a doua zi dupa improprietarirea care a fost, de fapt, samanta cea buna pentru viitor, a cazut prin razbunarea lor. Erou si mucenic al aceleiasi cauze, de aceea a ramas pentru poporul nostru nu idolul de o clipa, ci neuitatul parinte si binefacator." (Nicolae Iorga, Pagini alese, Editura Ion Creanga, 1985, pag. 46-47)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu