Casa 9 Mai 3 - Dormitor

Burlacu doarme singur – e cât un dulap

                Zmeu, tot singur, își întinde mucii pe cearșaf

                Lângă el, frații Fotache, adorm cântând

Rădulescu, singur, nu se spală niciodată pe picioare și pe dinți

Merișor, singur, sforăie de se cutremură ferestrele,

Vara îl scotem pe terasă cu tot cu pat

Voicilă doarme singur  lângă ușa terasei- face pipi pe el

Ionescu este somnambul – are patul lângă ușă

Băltărețu, singur, face pipi pe el

Cristea și Mocanu au paturile lor- epileptici- ne înfricoșează

Constantin face pipi pe el

Pe Sebastian toți îl resping, i-a pipăit pe cei cu care a dormit

Dobroslav și Cătănescu dorm împreună

Marin, singur,  vorbește în somn cu mama lui

Beterez se zbate în somn

Costache, singur, se bate în somn cu Hogea

Emil și Costică stau împreună

Nicușor, singur, se trezește la 5 dimineața și face precum cocoșul

George plânge toată noaptea

Stoian are coșmaruri

Nica are pielea uscată, toți fug de el

Ion Ion, singur, tremură tot timpul

Un pat este gol: Murgoci a murit călcat de tramvai în Ploiești,

nimeni vrea să doarmă în locul său.

Casa 9 Mai - 2

Mandoliniștii

Erau gemeni identici

Au învățat să cânte la mandolină într-o după-amiază de iarnă,

când picioarele goale ne făceau să ne lipim de calorifere.

Șlagărul căminarilor, Orfanii din lumea întreagă,

Interpretat de cei doi la mandolină, provoca instantaneu lacrimi.

Au dispărut prin clasa a șaptea și le-am pierdut complet urma.

Se zvonea că i-a luat un unchi lăutar în formația sa,

Alții susțineau că au fost prinși în timp ce furau instrumente muzicale

dintr-un magazin din centrul Ploieștiului și băgați la bulău.

Cu ceva vreme în urmă, plimbându-mă prin oraș,

Am zărit un afiș pe care scria:

Gemenii Band vă invită la dans pe ritmuri clasice

în localul Căprioara din Urlați.

Erau cei doi frați F.

Câteva versuri de Ion Stratan

Privesc orașul cimitir –                                          

Aici, am murit astă vară.

Dincolo, sub a iernii povară

Am murit sub clavir.

Privesc orașul cimitir

În care am murit și ieri

Și voi muri și mâine, ca un fir

Între zilele de nicăieri. (pag.13)

****

Se întindea noianul de unde nu mai vii

Și se-ntindea grămada de foi pe care scrii

Că totul este moarte, că nu avem un sens

În lumea trepădușă în care-am fost un vers

Și timp, Iscariotul, ne-a măcinat pe veci

Iar chipul nu mai este același chip când treci

Se întindea noianul de unde nu mai vii

Și între noi – pocale, hârtii și flori-sicrii  (pag. 22)

***

Jefuit de tristețe

am rămas la bustul gol

și corbii, cinstitele fețe

îmi tot dau ocol

-          smulgeti-mi odată

ochii și brațele, pe

lumea asta numai ei,

înecații nu ne sunt nouă

paiațele…

***

Maculată moarte, imaculată concepție

De copil născut și dus la secție

Pentru buric și injecție și buletin

Ființa e o moștenire, iar viața-i scrin

În care găsești maculate morți și imaculate concepții

Despre lume și viață, cu aer de lecții

Care te învață să-ți mănânci inima mai ușor

Și dacă imaculata concepție înseamnă chiar dor

De un spirit și de o creangă ruptă,

La inima mea te înfruptă (pag. 53)

ION STRATAN

Crucea verbului

Editura Paralela 45, Pitești, 2000