Casa 9 Mai 20

Mitica l-a batut pe Mihai care i-a spart capul lui Costica

care l-a umplut de sange pe George

 care l-a bagat cu capul in veceu pe Cristi

care a urinat pe Andrei

care n-a batut pe nimeni

fiindca era prea mic

si a zis Las’ ca va arat eu voua

s-a bagat in frigiderul din magazie

l-au gasit dupa trei zile

printre vase cu untura

si borcane cu bulion

pe fata inca i se citea tristetea

ca n-a putut sa sparga si el fata cuiva

Casa 9 Mai - Stoica Nebunu'

” Cu mine nu-i bine să te pui”,

mi-a zis în ziua în care l-am cunoscut.

Să nu mă contrazici, să faci ceea ce-ți spun și să fii curat!

Iubea curățenia ca un maniac

Pentru o unghie netăiată oferea doi pumni,

            șosetele murdare te costau 100 de genuflexiuni,

iar o urmă de praf sub pat se lăsa cu ochi umflați

Se bătea încontinuu și câștiga de fiecare dată,

De acea –l poreclisem Ștefan cel Mare.

Nu zâmbea vreodată, veșnic încruntat

Un cer gri era inima sa

Fulgerele se iveau de nu știu unde:

Dintr-o vorbă,  din râs, din joacă

Era absolventul care se ocupa de noi,

Pe el îl alesese Flegmosu’

Era imprevizibil, ne înfricoșa

Într-o zi l-am văzut înnegurat, mai că-i dădeau lacrimile

Nu mai avea chef de nimic, nu ne mai înjura

o lăsase moartă cu curățenia

Toți ne întrebam ce-i cu el

"Lăsați-l în pace, nu vă băgați",

ne-a zis Zmeu

       "E supărat fiindcă s-a terminat Sandybell" 

Casa 9 Mai 17

A căzut de la etaj, au zis unii când milițianul

 i-a întrebat dacă știu ceva despre caz

Nu, nu, tovarășu, s-a aruncat, sunt sigur de asta

A țipat un altul

Adevărul este că nu-mi mai amintesc nimic despre acea

Întâmplare nefericită

Nu mai știu ziua în care a avut loc

Nici dacă era dimineață ori seară

Nici la ce oră am auzit cum geamul se crapă

Nu mai știu dacă ploua sau era cald în oraș

Și nici dacă fusese certat de vreun educator

Îmi amintesc doar că băiatul cânta la muzicuță

Când a căzut și ultimele cuvinte rostite

În timp ce se apropia de pământ-

O, mamă, de ce m-ai părăsit?

Și-mi mai amintesc tăcerea noastră

Lungită pe câteva zile

Și postul pe care l-am ținut spontan

Și numele lui mi-l amintesc

Marius Mărăcineanu

10 ani avea pe atunci

Și-a fost îngropat într-un colț al cimitirului

Cu o cruce din pal la cap

Pusă de noi

Și-mi mai amintesc că sângele lui de pe caldarâm

Se strânsese în formă de inimă

Ce parcă pulsa când ne uitam înspre ea

Acum dar atâta pot face pentru el:

să-i scriu numele,

să-i simt inima pulsând

și să-i aud glasul cu care - și cheamă mama

Revista Tiuk

Câteva poezii au apărut în revista Tiuk:

http://tiuk.reea.net/index.php?option=com_content&view=article&id=3015

Casa 9 Mai 16 - 14 iunie 1992

14 iunie 1992

nu știu alții ce simt astăzi

însă eu sunt trist

nespus de trist știind că de mâine

devin liber 

de-aș putea să stau singur

 m-aș așeza pe gardul de piatră al Casei

aș privi cerul și aș descrie în jurnalul meu

ceea ce văd în aceste momente:

este un cer senin

de un albastru ireal

câțiva nori albi, pufoși,

delicați,

stau spânzurați deasupra Crucii Caraiman,

mângâindu-i vârful...

dar cu aceste cuvinte n-aș spune nimic

despre ceea ce simt și văd

și cele ce-mi trec prin minte acum

sau despre ultimele zile petrecute aici

alaltăieri am alergat ca nebunul spre cinematograf

să văd Ultimul împărat pentru a 3 oară

mă fascinează povestea acestui împărat ajuns grădinar

cum naiba s-a întâmplat asta?

 este șmecherie, zic toți

este ca și cum noi am avea mame dintr-o dată

iar Diamant s-ar transforma într-un sfânt

ieri noapte n-am putut să închid un ochi

mi se părea că pereții au mâini care mă vor strânge de gât

că va veni Mitică în cameră și ne va răsturna paturile

după care ne va pune să facem flotări și genuflexiuni

până ne vom târî ca șopârlele

acum

țin în mână cartea pe care mi-a dat-o Flegmosu

în această dimineață

aș vrea s-o încep

nu pot trece însă de titlul ei:

Singur pe lume

pe copertă este

un copil în haine lălâi și cu pălărie cu boruri largi

îngreunate de ploaie

ce înaintează spre nicăieri

în timp ce privirile parcă i s-au lipit de pământ

un câine latră în depărtare

ce fac oamenii cu atâta libertate?

Casa 9 Mai 15 - Sake

Sake

Viața n-a fost blândă cu el niciodată,

Numai durere

Și multă singurătate

E negru ca noaptea,

A zis mă-sa când l-a născut

Cum să-l duc la ai mei, Doamne?

Vecinii or să creadă că-i  drac

Iar moșu’ îl va arunca de viu în

Wc-ul din fundul curții

Mai bine îl las aici

Și Dumnezeu cu mila lui

Și nenorocitu’ acela mi-a zis că mă iubește

Și mă ia cu el peste 3 luni

Luăm avionul spre Paris, Maricela

Și de-acolo plecăm la Douala,

Mi-a zis în ziua plecării

Și eu tot aștept,  ca o proastă…

Și povestea lui suna  mai trist

Decât orice rând din Malot

Și cu toții închipuiam femei cu coșuri pe cap

Și-n picioarele goale,

Lei și girafe și leoparzi

Și o casă din pământ cu acoperiș ascuțit…

Doar Mitică buzatul

Risipea visările noastre:

Taci, dracu, țigane!

Lasă-ne cu brașoavele tale!

Africanii sunt tot țigani!

Casa 9 Mai 14

Da

Nu

Poate

Rezervă

Vocea cu ghiul

Bă, stai frumos în fața doamnei

Zâmbete

Parfum

Mâini fine cu degete lungi

Boy, turn around

He’s handsome and athletic

Yes, but is… a black beautie

hi-hi

Nice teeth

Bonjour, tristesse

J’ai m’appelle Alexandrine

Alte dulciuri, alte parfumuri

Alte priviri

Alte degete lungi

Și tot noi

Goi

În șir indian

Aștepțând

Spartul târgului

Pentru a ronțăi bomboane

Cu muci

Tați

Când eram mic,

îi auzeam pe băieții cu care mă jucam

vorbind despre tații lor,

despre jocurile pe care le fac împreună,

poveștile pe care aceștia  le spun,

muncile pe care aceștia le fac,

 meciurile de fotbal pe care le-au văzut împreună,

primele guri de bere pe care le-au băut cu aceștia

Iar eu atunci tăceam

căci mi se părea nu știu cum să le spun

că eu am trei tați și aș fi

 mai tare decât ei toți

fiindcă aș avea de 3 ori mai multe de spus.

Cum aș fi putut să le vorbesc despre tatăl necunoscut,

ce-aș fi putut să aleg să spun despre el?

Cel fără chip, fără glas,

cel care mă  vizita în filmul nopții,

cel căruia îi moștenesc chipul și bolile și păcatele

Dar despre cel ce căruia îi port numele?

Să le spun că numele face mai multe decât o mie de întâmplări,

jocuri, cărți citite și meciuri de fotbal,

că te urmărește până și pe crucea ce-ți stă la căpătâi

după ce ai trecut dincolo, așa cum vedeam noi pe crucile oamenilor cărați la groapă,

că va fi de neșters și pentru băieții mei

Dar despre cel care îmi punea pâinea pe masă?

Nu mi-a spus niciodată povești, nu mi-a dat să gust din paharul cu bere,

Nu m-a dus la niciun meci de fotbal, nu mi-a recomandat nicio carte,

N-a tresărit o dată atunci când eram scuturat de friguri la 40 de grade,

Nu mi-a luat un cadou vreodată, nu m-a înjurat și nu m-a lovit niciodată

Toți trei sunt morți și abia acum înțeleg

 de ce tăceam pe când ceilalți vorbeau despre tații lor:

 Despre tați nu poți vorbi la modul adevărat,

oarecum aritmetic,

căci e ca și cum ai vorbi despre tine,

iar despre tine nu poți spune adevăruri

-acestea nu există-

ci doar povești.

ai nevoie

ai nevoie de 9 luni ca să ieși la lumină

îți trebuie 40 de zile pentru doliul unui părinte

timp de 75 de ani te-ntrebi care-i rostul tău

12  luni toată lumea vrea să mergi și sare în sus de bucurie când aproximezi un cuvânt

și apoi 12 ani ți se spune să stai locului și să vorbești doar când ești întrebat

40 de ani alergi de colo-colo, te trezești dimineața și te temi de niște proști la fel de mari ca și tine

15 ani, poate 20, îți târâi picioarele tot mai obosite și contempli înfricoșat pielea ta, câmp de război

îți este necesară  o clipă ca să-nțelegi că totul s-a sfârșit

într-un minut și patruzeci și șapte de secunde trupu-ți  devine rece ca un bloc de marmură,

dacă dai crezare cercetătorilor britanici