Am pregătit o hârtie albă pe care au început să joace umbrele toamnei.
Am ascutit creionul şi am desenat semne prin văzduh.
Am luat acel aer grav, de fiinţă străină celor pământeşti.
Am auzit paşii vocalelor şi am văzut dansul consoanelor.
Am tras aer în piept şi am început să mă gândesc la un titlu, la primul vers...
Am amestecat, bine de tot, cuvintele, imaginile şi diversele sunete ce se agitau sub tigvă.
Am pus virgulele, punctele, semnul întrebării şi pe cel al exclamării;
Am adăugat şi paranteze, deşi nu-mi place vidul lor.
Am rumegat tot soiul de formule, teorii şi vorbe înţelepte.
M-am întrebat, apoi, care-i povestea cuvintelor ce-mi joacă pe limbă.
Am şters de praf literele, până s-au transformat în una.
Într-un târziu, am văzut o pasăre cântătoare şi am încercat să o prind.
N-am putut să o ating.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu