Cibi Baci

            

 Vă spune ceva numele Bogdan-Braun Coloman? Sau, mai simplu, Cibi Baci. Bănuiesc că nu; nici mie nu-mi spunea nimic până în urmă cu 2 ani, când am cumpărat un vraf de cărţi „sportive” vechi de la un bătrânel care întinsese câteva zeci de volume pe caldarâm. Am luat, mai mult din milă, câteva cărţi, unele dintre ele scrise de autori de care nu auzisem. Printre acestea, Din lumea balonului rotund, scrisă de un domn pe nume Cibi Baci.

            Nu regret deloc achiziţia făcută, deoarece am aflat lucruri noi şi frumoase despre adolescenţa fotbalului românesc şi nu numai. Am citit poveşti  despre Rudy Wetzer, Iosif Petchovschi, Flavius Domide, Ion Pârcălab, Titus Ozon, Rică Răducanu, Titi Teaşcă, Denis Xifando şi despre umbrele echipei naţionale care a jucat la primele 3 ediţii ale Cupei Mondiale. Am aflat cum arăta fotbalul din primii ani ai comunismului,  am întâlnit numele echipelor care au făcut  istoria fotbalului nostru - Ripensia, Venus, I.T.A/UTA Arad, C.C.A./Steaua, Unirea Tricolor, Rapid, Dinamo. De asemenea, am citit  povestea disputei Saldanha- Pele din 1969- 1970 şi descrierea păţaniilor lui signor Concetto Lo Bello.

            Cibi-Baci a fost singurul antrenor care a condus cele 3 mari echipe bucureştene: Rapid, Steaua şi Dinamo. Surpinzător, a fost primul antrenor din istoria Stelei şi primul antrenor din istoria lui Dinamo. A adus primul titlu din visteria ITA/UTA, a antrenat de mai multe ori echipa naţională şi diverse loturi de juniori şi tineret.      

„-Arbitrajul, spunea Lo Bello, are un singur mare secret: decizia fulgerătoare! Nesiguranţa e mai păgubitoare decât o decizie greşit dictată în mod ferm. Chiar dacă ai greşit, nu mai ai voie să o întorci. Cum ai şovăit, jucătorii încep să mârâie, spectatorii incitaţi, le ţin isonul şi, gata, meciul s-a dat peste cap! Şi eu am greşit de multe ori. De altfel, arătaţi-mi-l pe cel care poate să nu greşească deloc într-o partidă de fotbal. Dar am greşit pentru că s-a întâmplat să greşesc, nu pentru că am vrut!”(Pompierul din Siracuza, pag. 71-74)

„Am cunoscut la viaţa mea mulţi antrenori. Unii care ştiu să explice, dar nu ştiu să aplice, unii care ştiu să aplice, dar nu ştiu să explice, unii care se fac că ştiu, ceea ce de fapt nu ştiu, unii care ştiu prea multe, şi alţii care ştiu prea puţine, unii care sunt băftoşi, alţii care sunt păgubaşi, unii care vorbesc frumos şi alţii... exact pe dos!”  (Antrenorul „forte”, pag. 95)

„La unul dintre jocurile –şcoală ale echipei Steaua, antrenată de Titi Teaşcă, înaintaşul Szabados, pe post de aripă stângă, primeşte o deschidere lungă, fuge după minge, o preia, o conduce, şi iarăşi o conduce până trece de linia de ...poartă.

-         Unde fugi, fiule, cu mingea? Strigă la el Teaşcă.

-         Nea Titi, răspunde Szabados, n-am putut să mă mai opresc!

-         Cum adică n-ai putut să te opreşti? se înfurie „piticul”. Ce vrei? Să-ţi pun frână la picioare şi să rulez înapoi ca la... filmele mute? Bine că n-ai ajuns la liniile de tramvai!”

(Staţia de tramvai, pag. 103)