Capitolul 56
Trebuie
să spun câteva cuvinte despre frică. Este singurul dușman adevărat al vieții.
Numai frica poate învinge viața. Este un adversar inteligent, viclean; cât de
bine știm că așa este. Nu are nici decență, nu respectă nici o lege sau
convenție, este nemilos. Te atacă în punctul cel mai slab, pe care îl descoperă
numaidecât. Întotdeauna pornește doar din minte. La început ești calm, stăpân
pe tine, fericit. Apoi frica, deghizată în hainele unei simple
îndoieli, se strecoară în mintea ta ca un spion. Îndoiala se întâlnește cu
neîncrederea, care încearcă să o împingă la o parte. Dar neîncrederea este un
biet soldat prost înarmat. Îndoiala îl învinge foarte ușor. Devii neliniștit.
Rațiunea îți sare în ajutor. Capeți din nou încredere. Rațiunea este dotată cu
arme și tehnologie de ultimă oră. Dar spre uimirea ta, în ciuda strategiei
superioare și a numărului de victorii categorice, rațiunea este înfrântă. Te
simți din ce în ce mai slăbit, mai nesigur. Neliniștea se transformă în groază.
Frica îți cuprinde apoi întregul
corp, care deja își dă seama că se petrece ceva groaznic. Deja plămânii ți-au
dispărut ca o pasăre în zbor, iar curajul ți s-a topit ca un șarpe. Limba îți
atârnă ca un opposum, în timp ce falca începe să ți se miște cu putere.
Surzești. Mușchii încep să tremure de parcă ar avea malarie, iar genunchii ca
și cum ar dansa. Inima ți se încordează prea tare, în timp ce sfincterul ți se
relaxează prea mult. La fel se întâmplă cu restul corpului. Fiecare parte a
organismului cedează în felul său. Numai ochii rămân vii. Ei dau mereu atenția
cuvenită fricii.
Te grăbești să iei decizii.
Renunți la ultimii aliați: speranța și încrederea. Iată, te-ai învins singur.
Frica , de fapt o simplă impresie, te-a cucerit.
Sentimentul e greu de
descris. Căci frica, frica adevărată, care te zguduie până în străfunduri, pe
care o simți când ajungi față în față cu moartea, se instalează în fața ta ca o
cangrenă: face să putrezească totul, chiar și cuvintele cu care vorbești despre
ea. Astfel că trebuie lupți din greu pentru a o exprima. Trebuie să te
străduiești mult să arunci lumina cuvintelor asupra ei. Căci dacă nu o faci,
dacă frica devine un întuneric de neexprimat pe care îl eviți, poate chiar îl
uiți, te expui altor atacuri ale fricii pentru că niciodată nu te-ai luptat cu
adevărat cu adversarul care te-a învins.
Yann Martel, Viața lui Pi, Traducere de Andreea Popescu, Editura Humanitas, Bucuresti, 2004, 328 p.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu