Fotbalul nostru este la fel de rău structurat acum, ca şi în 1980. Acelaşi e sistemul, aceleaşi sunt obiceiurile, la fel de mediocre îi sunt personajele. Ce să mai spunem despre mize şi sens! De fapt, există aşa ceva în fotbalul nostru? Când singurul scop al echipelor noastre este grămada de bani pe care UEFA o acordă echipei care participă în Liga Campionilor, la ce te poţi aştepta? Diagnosticele puse, în urmă cu 30 de ani, de unul dintre cei mai dificili (şi importanţi) antrenori din istoria fotbalului nostru sunt atât de actuale, încât par gândite şi scrise de domnul Cătălin Tolontan.
“Este limpede. Am prins perioada în care fotbalul nostru n-a mulţumit cum se cuvine. Fără nici cea mai mică exagerare, cred că suntem printre naţiunile care avem un număr mic de fotbalişti legitimaţi, raportat la numărul de locuitori ai ţării. Un simptom al copilăriei fotbalistice – unul dintre ele – îl vom descoperi în faptul că jucătorilor li se formează, încă de mici, „deprinderea” de-a avea drepturi, pentru ca, în schimb, să nu li se pretindă săptămână de săptămână decât puţin, foarte puţin, deformându-le astfel profilul competitiv atât de necesar astăzi sportului internaţional. Aşa se face că aproape toţi conducătorii vor să promoveze echipele lor în categoria A (chiar dacă n-au nici măcar un teren propriu de antrenament, aşa cum se întâmpla până nu demult cu Universitatea Craiova). De aceea şi asistăm la un întreg cortegiu de mistificare a rezultatelor de pe teren: „maşinile” trebuie să lucreze arbitrii şi jucătorii spre a obţine punctele cu orice preţ...indiferent de preţul (pecuniar ori etic) al problemei. Iar uneori, pentru a garanta o asemenea reuşită, nu puţine sunt oraşele care „închiriază” serviciile unor „păpuşari”, abili mânuitori din umbră, dându-le funcţii de delegaţi, secretari, preşedinţi, etc. Cei arşi de asemenea manevre aşteaptă cu jind să apară cineva, de undeva, în stare să ia odată taurul de coarne!
Derutant este faptul că, deşi nu cultivăm eroi, pseudofotbaliştii ajung să fie trataţi ca nişte idoli...şi noi, aşteptându-i duminică de duminică, doar-doar vor juca la înălţimea ideii de competiţie...şi a investiţiei noastre de încredere”. (pag. 171)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu