vineri, 4 februarie 2011

Tipuri de tortură din închisorile comuniste

Zilele trecute am citit un interviu pe care domnul Dinu Zamfirescu l-a acordat unui ziarist  de la hotnews. Distinsul liberal ne vorbea, într-un mod stupid&superficial pentru un om de vârsta sa şi  pentru cineva care a condus un institut care se ocupa de studierea memoriei exilului românesc, despre trecut şi despre raportul pe care trebuie să-l avem cu acesta: În ceea ce priveşte trecutul... Trecutul şi-l asumă fiecare. Ce să mai vorbim de trecut...Din câte am aflat din articolul postat pe www.hotnews.ro, domnul Dinu Zamfirescu a fost arestat de 5 ori în perioada comunistă, a făcut ani grei de puşcărie, a îndurat umilinţe mari, şi-a irosit tinereţea şi a fost vândut de regimul Ceauşescu, pentru 6000 de $, rudelor aflate în străinătate. Despre ce doreşte să nu mai vorbim distinsul liberal? Despre suferinţele îndurate de semeni de-ai noştri în puşcăriile comuniste, aşa cum sunt şi cele pomenite mai jos:
"1. înjurăturile cele mai abjecte; 2. loviturile aşa-zis „libere”, aplicate cu palma, pumnul sau piciorul, asupra părţilor sensibile ale corpului (obraz, gât, abdomen, testicole, coloana vertebrală); 3. bătaia la tălpi, cu diferite obiecte (cravaşă, baston de cauciuc sau lemn), victima fiind fixată în poziţii incomode; 4. bătaia la palme; 5. atârnarea anchetatului cu capul în jos; 6. bătaia cu beţe subţiri sau cu „vâna de bou”, anchetatul fiind mobilizat; 7. strivirea unghiilor cu un cleşte special; 8. arderea tălpilor cu flacăra oxiacetilenică; 9. bătaia testicolelor cu un creion greu, până la leşin; 10. prinderea mâinilor între două mese şi bătaia la palme; 11. ţipetele de groază sau gemetele unor rude apropiate sau ale unor necunoscuţi (înregistrate pe benzi de magnetofon); 12. bătaia în cap cu un ciomag; 13. bătaia cu un ciomag în regiunea renală; 14. bătaia cu un sac de nisip; 15. bătaia cu vârful sau tocul cizmei peste gura victimei; 16. asmuţirea unui câine-lup asupra anchetatului, legat de un stâlp sau de un belciug; 17. spânzurarea (crucificarea) în nişte belciuge fixate pe perete; 18. ancheta cu o pisică introdusă sub cămaşa victimei; 19. bătaia cu un cablu peste gambe; 20. bătaia peste plăgi deschise; 21. aruncarea victimei pe o cale ferată, încât să simuleze o sinucidere; 22. smulgerea unghiilor de la mâini şi picioare; 23. bătaia zilnică a deţinuţilor condamnaţi la termene lungi de închisoare (în Zarca Aiudului, la Gherla şi la Râmnicu Sărat); 24. ciomăgirea deţinuţilor puşi să alerge în cerc, în jurul torţionarului; 25. ancheta cu ţigara aprinsă, aplicată pe scrot sau abdomen; 26. „broasca” (aplicată în lagărul de exterminare Valea Neagră-Peninsula): întorşi de la lucru, deţinuţii erau obligaţi să ţopăie în poziţia „pe vine”, cu mâinile în şolduri, fiecare ţinând în spate un alt coleg; 27. bătaia reciprocă, la comandă, a câte doi deţinuţi; 28. deţinuţii erau obligaţi să stea în poziţia „culcat”, cu obrazul lipit de noroi, în timp ce li se puneau întrebări; 29. „carcera” (în lagărul Valea Neagră era o cutie fără acoperiş, în care pedepsiţii trebuiau să stea în picioare, înghesuiţi câte doi, câte o noapte întreagă); 30. ancheta cu proiectoare puternice îndreptate spre ochii victimei; 31.interogatoriul fără întrerupere, zile şi nopţi întregi; 32. ancheta cu şocuri electrice; 33. ancheta cu regim alimentar cu sare în exces, fără apă; 34. ancheta cu izolare în celule umede, întunecoase cu şobolani; 35. „camera de chibzuinţă”: în timpul anchetei, deţinutul era trimis să stea în picioare, ore şi zile întregi, într-o cameră de izolare, cu mâinile legate la spate în cătuşe cu „autostrângere”; 36. izolarea de unul singur a deţinutului în celule strâmte, timp de săptămâni, luni sau ani; 37. legarea de pat în poziţii incomode, pentru perioade lungi de timp (1-6 luni), a celor socotiţi „recalcitranţi”; 38. interdicţia de a fi scoşi la WC zile întregi; 39.bărbieritul cu barba nemuiată, torţionarul scuipând obrazul celui în cauză, în loc de apă şi săpun; 40. violarea fetelor şi femeilor deţinute; 41. „Crucificarea”."
 Raportul Comisiei prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, 2006,  pagina 181.

2 comentarii:

  1. Da, suferintele indurate de detinutii politici din Romania au fost cumplite. Ce mi se pare revoltator este faptul ca nimeni nu plateste pentru ceea ce a facut. Tatal lui Bogdan Enoiu, mare om de afaceri si organizator al turneului de tenis de la Bucuresti, a fost unul dintre cei mai sadici anchetatori, dar asta nu-l impiedica sa-si vada linistit de batraneti. Omul isi cheltuieste pensia, nimeni nu il deranjeaza, nu exista mustrari...

    RăspundețiȘtergere