Presa românească, cu puține excepții, este alcătuită din comentatori. Presa nu mai informează, ci comentează. Plus-valoarea socială nu există, investigația lipsește, ideea originală nu prea există. Și jurnalistul este privit cu un respect ce sfidează normele sociale. Este o dovadă de maximă trufie să crezi că omul simplu este incapabil să discearnă între informații și că jurnalistul-comentator este călăuza sa, busola sa prin hățișurile realității.
În absența acestor minime elemente, presa noastră trăiește din volute stilistice, tot mai lăbărțate și tot mai partizane. Cu cât ideea este mai pipernicită, cu atât mai aprig este tonul și mai umflat pieptul cu care sunt afirmate prințipiile (noastre pentru afirmarea patriei).
Presa pare a-și fi pierdut de ceva vreme rolul de bază, și anume pe cel de câine de pază al democrației. A devenit, din păcate, animalul său de companie.
Jurnaliștii au devenit uzurpatori de calități: critici literari, istorici, critici de artă, economiști, diplomați, specialiști în relații internaționale, juriști, politicieni etc. Este o trufie impardonabilă. Așa ceva, în epocile așezate, nu ar fi fost de închipuit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu