Nu pot/nu vreau/refuz să înțeleg cum de un om de calitatea intelectuală a lui Nicolae Paulescu, care, în ciuda eforturilor depuse de cei care vor să-i nege orice merit științific, rămâne unul dintre oamenii care au avut o contribuție uriașă la descoperirea insulinei, care a pregătit 30 de generații de studenți mediciniști și care a vindecat sute/mii de oameni bolnavi, a putut să scrie ceva atât de abominabil și de stupid: ” Există însă o altă categorie de oameni , peste care Diavolul are o putere nelimitată. Aceștia sunt Degenerații , al căror Suflet e impiedicat , în perioada cresterei , sa lucreze cum trebuie ,- fie de o boala patimasa a parintilor ( alcoolism , sifilisul ) – fie de o interventie a Satanei. Astfel , omul se naște cu un trup diform ( craniu mic, fruntea joasa , urechi blegi, etc.)- si mai ales cu organe importante , ca creerul , incomplet dezvoltate. Ori, un asemenea individ,-cand nu moare in varsta frageda – devine ori imbecil,ori nebun , ori vitios. Degeneratii sunt incapabili sa priceapa <> si prin urmare , Vițiile lor sunt incurabile . În aceasta stare de spirit se află Jidanii, care sunt toți degenerați. De aceea , Diavolul se servește de ei , ca să tortureze Omenirea întreagă . ”
Diferența dintre televiziunile normale și televiziunile românești este exact diferența dintre leu și hienă: cruzimea și noblețea primului sunt spontane, țin de ordinea lumii, de structura ADN-ului său. Leul atacă întotdeauna animale vii, se hrănește cu carne crudă, nu curăță, niciodată, mesele celorlalți. Hiena, care are și ea un merit, acela de deratizator al savanei, se hrănește cu putreziciuni, cu resturile rămase de la cei mai puternici.
''We were the leopards, the lions, those who take our place will be jackals and sheep, and the whole lot of us - leopards, lions, jackals and sheep - will continue to think ourselves the salt of the earth." ( Giuseppe Tomasi di Lampedusa)
Puterea este asemenea unei boli grave de care nimeni nu vrea să se vindece.
Mă înfioară această această înșiruire a categoriilor general umane imaginate de artiști și gânditori născuți în România: omul aproximativ (Tristan Tzara), omul convențional (Mircea Săucan) și omul recent (Horia – Roman Patapievici). Este semnul cert al desfășurării unei umanități din ce în ce mai precare.
“Oamenii care nu știu să iubească, nu știu nici să lupte, nici să creadă. Nu sunt liberi. Eu nu suport misticismul gratuit, mă enervează. Metafizica, da. Dar cultura românească este prea dornică de mistică și de superficial. Multe popoare au mistică superficială. Aici este vorba de niște jocuri ale vieții, care se repetă permanent în toate culturile.”(Mircea Săucan în volumul Iuliei Blaga – Fantasme şi adevăruri. O carte cu Mircea Săucan, Editura Liternet, 2007)
Parafrazând o vorbă celebră a lui Renard, aș spune că Liviu Rebreanu și Marin Preda sunt singurii scriitori români care au avut dreptul de a scrie prost.
Mă întâlnesc în fiecare zi cu neantul: când mă uit în oglindă, dimineața, zăresc o umbră a celui care am fost și a celui care voi fi.
Singurele ființe autentic morale sunt copii, deoarece au cea mai strânsă relație cu sinceritatea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu