Wyslawa Szymborska - poezii din volumul Clipa

Câte ceva despre suflet

Avem suflet.

Nimeni nu are însă mereu

și pentru totdeauna.

 
Zi după zi,

an după an

pot trăi fără el.

Uneori numai în uimirile

și spaimele copilăriei

se cuibărește o vreme.

Alteori doar în mirarea

că suntem bătrâni.

 

Ne asistă rareori

la treburi mărunte,

cum ar fi mutatul mobilei,

căratul valizelor

sau mersul pe drum cu ghete strâmte.

 

La completarea formularelor

și la tăiatul cărnii

de regulă are liber.

 

Din miile de conversații ale noastre

participă abia la una,

și nici atunci nu este obligatoriu,

fiindcă preferă să tacă.

 

Iar când trupul începe să ne doară tot mai tare,

își părăsește postul pe furiș.

 

Este pretențios:

nu vrea să ne vadă în mulțime,

îl dezgustă lupta noastră de a ne afirma

și vârtejul afacerilor.

 

Bucuria și tristețea

sunt pentru el două sentimente diferite,

Doar prin îmbinarea lor

este prezent în noi.

 

Ne putem bizui pe el

când suntem siguri de ceva

și curioși față de orice.

 

Dintre obiecte

îi plac pendulele

și oglinzile care-și fac datoria

chiar și atunci când nimeni nu se uită în ele.

 

Nu spune de unde vineri

și când dispare iarăși,

dar se așteaptă, desigur, la asemenea întrebări.

 

Se pare că,

așa cum el ne este nouă necesar,

și noi

tot așa îi suntem de folos.

 

Contribuție la o statistică

La o sută de oameni,

 Știu totul mai bine

-          cinzeci și doi;

nesiguri de pasul lor

-          aproape toți ceilalți;

gata să ajute,

dacă nu durează prea mult,

-          chiar patruzeci și nouă;

buni întotdeauna,

pentru că nu pot altfel,

-          patru, poate cinci;

în stare să admire fără zavistie

-          optsprezece;

 trăind mereu cu teamă

de cineva sau de ceva

-          șaptezeci și șapte;

capabili de fericire

-          cel mult douăzeci și ceva;

mielușei când sunt singuri,

sălbatici în mulțime

-          cu siguranță peste jumătate;

cumpliți

când îi obligă împrejurările

-          dar mai bine să nu știm câți,

nici măcar cu aproximație;

 cu mintea de-acum

-          nu cu mult mai mulți

decât cu mintea dinante;

 ce nu iau de la viață nimic în afară de lucruri

-          patruzeci,

deși aș dori să greșesc;

 ghemuiți, îndurerați

și fără de lanternă-n întuneric

-          optzeci și trei

mai devreme sau mai târziu;

 demni de compătimire

-          nouăzeci și nouă;

muritori

-          sută la sută.

Număr care până acum n-a suferit nicio schimbare.

 

Totul

Totul –

cuvânt obraznic și umflat în pene.

Ar trebui scris în ghilimele.

Se preface că nu ratează nimic,

că adună, cuprinde, conține și are.

Când acolo nu-i decât

un crâmpei de furtună. (pag. 95)

 
Wyslawa Szymborska – CLIPA, Editura Paideia, 2003, traducere din limba polonă și cuvânt înainte de Constantin Geambașu.