Despre inutilitatea unei anchete sportive

Gazeta Sporturilor a publicat rezultatele tradiționalei anchete a sfîrșitului de an, prin care este decernat trofeul de “Cel mai bun fotbalist român al anului”. În trecut, trofeul a fost câștigat de fotbaliști de legendă, precum Gicu Dobrin, Florea Dumitrache, Liță Dumitru, Gheorghe Hagi, Gheorghe Popescu, ș.a.. Anul acesta trofeul a fost câștigat de Gabriel Torje, fotbalist care are un singur merit, și anume acela că-i un tânăr  de perspectivă.

Performanțele și satisfacțiile pe care fotbalul românesc le-a produs anul acesta au tins spre zero. Atunci, la ce bun să mai întocmești clasamente pentru un sport care a încetat de mult să mai producă bucurie? La ce bună această zbatere pentru a realiza clasamentul & analiza fotbalului românesc în 2011? Îmi vin în minte atâtea argumente contra acestei activități, încât aș zice că orice om care se mai ocupă de așa ceva suferă de o formă de masochism. Tot ceea ce s-a întâmplat în fotbalul românesc în 2011 poartă pecetea unei tristeți nesfârșite. Întâmplările triste din fotbalul românesc  sunt tot atâtea argumente contra acestei anchete a Gazetei Sporturilor.

1. Desființarea Unirii Urziceni de către un patron rapace și îngust, fără nicio reacție din partea oficialilor din fotbalul românesc. Felul în care un om limitat, îmbogățit peste noapte, a putut deturna sume venite de la UEFA, fără ca vreo instituție a statului român, sportivă sau civilă să –l deranjeze în vreun fel, descrie perfect mecanismele și rețeaua mafiotă din fotbalul românesc.
2.  Turneul sud- american al echipei naționale a fost o rușine, căci cum altfel ar putea fi numită întreaga acțiune dirijată de federalii români. FRF a trimis în Brazilia o echipă fără antrenor, fără jucătorii de bază, fără conducătorii echipei, etc. Ce să te faci cu niște fotbaliști care refuză să alerge, să joace, să întâlnească cel mai frumos adversar posibil (echipa naţională a Braziliei), cum poți să mai alegi din rândul lor pe cel mai bun? Dezertarea celor mai importanţi jucători români înaintea meciului amical cu Brazilia şi motivele pentru care au ales să o facă - unul pentru că vrea să plece în vacanţă, al doilea pentru că este obosit, iar al treilea pentru că a petrecut prea mult şi a ratat avionul- reprezintă una dintre cele mai triste întâmplări din istoria naţionalei noastre, şi aşa plină mai mult de ratări şi mediocritate.
3. Dezafilierea Universității Craiova și retrogradarea Politehnicii Timișoara au fost dovezi certe ale comportamentului  mafiotic al șefilor fotbalului românesc.
4. Despărțirea de națională a lui Cristian Chivu – nu atât retragerea, cât modul în care a fost făcut acest gest, prin transmiterea unui mesaj electronic către FRF.
5. Felul în care Gabriel Torje a ales să celebreze sosirea la echipa Calcio Udinese: prin cumpărarea unui bolid de 200.000 de €.

Fotbalistul român nu înţelege, n-are cum să înţeleagă vorbele lui Bill Shankly, cele mai frumoase dintre câte s-au spus despre fotbal: "Some people believe football is a matter of life and death, I am very disappointed with that attitude. I can assure you it is much, much more important than that." Asta-i  filozofia pe care nu o poate înțelege și întruchipa fotbalistul român din zillelor noastre, mereu defazat, mereu intârziat, întodeauna străin de noțiunile de bază .