Ostraca 12

 

Îmi amintesc calupul de știri externe din cadrul "Telejurnalului" din ultimii 4-5 ani ai regimului comunist. Încă mai aud vocea lui Nicolae Melinescu. Cea mai importantă știre, în economia acelei secțiuni informative, era cea despre conflictul arabo-israelian. Celelalte conflicte marcante din epocă -  războiul sovieto-afgan și cel irakiano-iranian - erau tratate discret. Nu se potriveau ideilor vehiculate de autoritățile noastre din acele vremuri. Erau anii prieteniei lui Ceaușescu cu lumea arabă și, în particular, cu Yasser Arafat. Îmbrățișările celor doi, nesfârșite și cam pătimașe pentru doi oameni politici importanți, mă amuzau tare. Au trecut aproape 40 de ani de atunci. A dispărut Ceaușescu, s-au dus Arafat și liderii israelieni ai acelor vremuri, s-au schimbat vreo 6 președinți americani, s-a fărâmițat URSS, a apărut Putin, China a ajuns să contesteste supremația americană, Netanyahu s-a impus drept figură emblematică a politicii israeliene din ultimele 3 decenii, au fost dați jos câțiva dictatori din lumea arabă și multe, multe altele. Numai conflictul arabo-evreiesc a rămas o constantă a vremurilor, a tuturor vremurilor.

Vom fi oale și ulcele noi, cei care descopeream lumea în anii '80, și acest conflict tot nu se va fi sfârșit. Vor fi pământ și toți influencerii care au ajuns să țină locul istoricului, economistului sau reporterului onest de pe vremuri. Acest ultim gând este singurul element liniștitor.

Vom face, vom drege, vom reforma, vom îndrepta, vor fi manuale pe bănci în prima zi de școală, vom da burse, vom avea echitate și diversitate cât cuprinde, școlile vor fi conduse după criterii europene etc. Viitorul este timpul la care vorbesc reformatorii educației românești. Un viitor atât de luminos că nu-l poți privi în față.

Jale va fi când se vor pensiona profesorii formați în anii 70-80! Abia atunci vom realiza ce dezastru au produs toate pseudoreformele la care a fost supus sistemul de educație în ultimii 30 de ani.

 

- Ce așteptări ai de la viitorul ministru al învățământului?

- Să rostească cât mai rar cuvântul "reformă".

Lejeritatea cu care românii creează mitologii politice este uluitoare. Suntem campioni la creat mituri din nimic, fără niciun fundament. Nu mai există disticție între prost şi deştept, în speța aceasta. Inteligentul devine prost, iar prostul rămâne tot prost. Este vorba, la rigoare, de o democratizare a pasiunilor politice. Singurul aspect liniştitor al acestui caz este termenul de valabilitate redus al miturilor. Ne salvează de la ridicolul total.