vineri, 5 iunie 2026

„Pelé” - 2021

    L-am văzut pe Pelé jucând fotbal o singură dată. Se întâmpla în octombrie 1990, când marele jucător brazilian împlinea 50 de ani. Atunci s-a organizat, în cinstea lui, o partidă Brazilia vs Restul lumii. La acel meci a fost invitat să participe și Gică Hagi, motiv pentru care televiziunea noastră publică a decis să transmită evenimentul. Ca mai toate meciurile aniversare, nici acela nu a ieșit din nota obișnuită: două colecții de vedete ajunse la vârste frumoase sau încă în activitate dispută un joc relaxat, încercând să-l pună în valoare pe aniversat.

    Cei cu o generație mai în vârstă decât mine văzuseră meciurile de la Mondialul din 1970 și slujeau un fel de cult al lui brazilianului. Orice posibilă referire la Maradona, legenda generației mele, era respinsă din start, cu vehemență. Chiar și astăzi, când pomenești reușitele unor Cristiano Ronaldo și Leo Messi, fanii vechi ai lui Pelle sar ca arși, găsindu-te vinovat de un adevărat asalt la statuia brazilianului.

 Sursă foto: https://www.gsp.ro/fotbal/liga-1/lucescu-pele-tricou-poveste-925776.html 

    Mi-l amintesc, de asemenea, din perioada Mondialului din 1994, când brazilianul a făcut niște pronosticuri demne de precizia lui Mats Wilander, pariind că naționala Columbiei este marea favorită. Și cam atât.

    Până la documentarul Netflix lansat în 2021, bagajul meu de informații despre marele fotbalist care făcuse țara sa cunoscută în toată lumea și care a născut legenda fotbalului brazilian, în fapt, era foarte redus. Documentarul a fost realizat de Ben Nicholas și David Tryhorn, doi producători și regizori specializați în filme documentare inspirate din lumea sportului. Ben Nicholas este cunoscut, bunăoară, pentru Crossing The Line, documentar care spune povestea lui Danny Harris, un foarte promițător sprinter american din anii 80, care a căzut în patima drogurilor. David Tryhorn, la rândul său, a contribuit la realizarea unor documentare despre Kenny Dalglish, Andy Murray, Dan Carter și naționala de fotbal a Braziliei. 

    Filmul de acum se concentrează pe finalul apropiat al marelui sportiv brazilian. Sunt prezentate toate momentele importante pentru cariera de fotbalist și din viața privată. Lipsește perioada în care Pele a fost implicat în administrația țării, mai exact în organizarea și gestionarea sportului brazilian (1995-1998).

   Filmul celor doi și-a propus să ni-l apropie nouă, celor maturizați cu fotbalul de Playstation din ultimii 20 de ani, pe marele fotbalist. Reușește, din fericire, să facă mai mult decât asta: îi face dreptate acestuia. Căci Pele nu a fost doar un mit, așa cum cred cei care nu l-au văzut jucând, ci un fotbalist extraordinar, unic prin performanțele obținute la nivel de selecționată. Disputa în jurul coroanei de cel mai bun jucător de fotbal din istorie, alimentată de multe ori în glumă chiar de Don Edson, este pe cât de ridicolă, pe atât de necesară. Ridicolă, fiindcă nu există o formulă matematică care să stabilească o ierarhie de acest soi. Necesară, deoarece timpul nostru obsedat de recorduri și de idoli trebuie să știe că este parte a unei istorii bogate, care sporește cu fiecare generație. Iar Pelé reprezintă o parte importantă a istoriei fotbalului.

      

joi, 4 iunie 2026

Becoming Champions (Drumul spre titlu)

 


    Becoming Champions/Drumul spre titlu este un serial Netflix despre echipele naționale de fotbal care au devenit campioane mondiale. În cei 90 de ani scurși de la prima ediție, organizată de Uruguay, doar 8 echipe au triumfat - 5 sunt europene și 3 sunt sud - americane. Fiecărei naționale campioane îi este dedicat câte un episod, timp în care jurnaliști, istorici ai sportului, antrenori și foști mari jucători explică succesul echipei sale naționale. Poveștile din jurul echipelor, destinele jucătorilor legendari și istoria politică se împletesc, oferind o explicație socio-culturală a triumfului suprem în fotbal.

    Lothar Matthaus, care apare de mai multe ori pe parcursul serialului, repetă cu îndârjirea care l-a caracterizat și pe teren că există o filozofie  a naționalei germane, bazată pe pregătire fizică, joc ofensiv în viteză și credința (mai ales aceasta) că echipa sa este cea mai bună din lume. Uruguayul, care reprezintă cea mai mică națiune care a cucerit Cupa Mondială, a triumfat fiindcă societatea a dezvoltat o filozofie a supraviețuirii în proximitatea giganților  (Argentina și Brazilia). Franța a câștigat trofeul în 1998, pe propriul teren, deoarece a învățat foarte bine lecția italiană (organizarea tactică și jocul pe contraatac), așa explică Lilian Thuram  reușita franceză din 1998.

    Parafrazând o expresie fericită a lui Jorge Valdano – fotbalistul – filozof, așa cum a fost alintat de jurnaliști -, un campionat mondial de fotbal ne oferă ocazia, din 4 în 4 ani, să ne recuperăm copilăria preț de o lună. Serialul produs de Netflix merită văzut de toți cei care iubesc fotbalul și vor să înțeleagă mai bine de ce doar unele echipe au reușit să triumfe.