Nu știu să mai existe un popor care își exhibă mai cu talent "bolile" și limitele. Un neam cu poalele-n sus și cu gura mare. Plăcerea aproape bolnavă de a-ți exhiba "urâtul" este o catastrofă pentru cei care-ti urmează. Se pierde orice brumă de încredere, orice speranță în mai bine. Un neam fără pic de mândrie, un popor care se fălește cu gălăgia, asta suntem.
"Narativ(ă)" își dispută cu "rezilient(ă)" poziția de cel mai antipatic termen din patrimoniul noii limbi de lemn.
Napoleonii, Hannibalii și Cezarii din ospicii sunt copii pe lângă strategii care apar la televiziunile noastre.
Ușurința cu care unii vorbesc despre război mă înfioară. Aceiași oameni postează fotografii cu animale simpatice, flori, fete frumoase, pun citate din clasici etc. E semn că pe aici sunt tot mai puțini martori ai unui război care a fost al nostru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu