luni, 30 ianuarie 2012

Îndeletniciri (joacă à la Tadeusz Rózewicz)

Printre multele îndeletnici pe care le am

în calitate de om  se numără
și aceea de a iubi.

Am uitat, însă,
să o mai fac

risipit fiind
 între griji mărunte

și datorii și mai mărunte,
între ceea ce am fost cândva

și ceea ce nu voi putea fi vreodată.
Dintr-o regretabilă eroare,

am ajuns să confund acest
nobil sentiment,

iubirea,

cu o obligație  ce vine
de la poeții trecutului,

profesorii mei
și diverse voci  familiale.

Totul se va schimba de acum:
mă apuc de iubit cu încredere,

cu nebunia celui ce nimic
nu mai are a pierde,

disperat.

vineri, 20 ianuarie 2012

Okarazu Rushio 8

Nici un cuvânt frumos astăzi,

Doar raza soarelui

Risipind ceața.



Asta  nu-i viață adevărată!,

Zise copilul,

În timp ce povestea se sfârșea.




Ca într-o schiță de Cehov:

Doamnă plimbând cățelul

Pe strada pustie.


luni, 16 ianuarie 2012

Mihai Eminescu

 
Odă (în metru antic)
 
Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei ‘nălţam visători la steaua
Singurătăţii.

Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce…
Până-n fund băui voluptatea morţii
Ne-ndurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

De-al meu propriu vis mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări…
Pot să mai re-nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii tulburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri linişiti, pe mine
Mie redă-ma!

vineri, 13 ianuarie 2012

Nadar

Jurnalist, scriitor, boem, inventator, fotograf, revoluționar anarhist, stâlp al cafenelelor pariziene,proprietar de atelier fotografic, organizator de expoziții de fotografie și pictură (faimoasa expoziție a impresioniștilor, prima în fapt, din 1874, a fost organizată în atelierul său), aventurier și spion pe teritoriul pruscac (în timpul războiului franco-prusac din 1870-1871),  Nadar a fost una dintre acele figuri obișnuite pentru vremea sa, secolul al XIX-lea, ființe care armonizau într-un fel unic  interese și abilități diverse și contradictorii. Când s-a stins, în 1910, Nadar ( pseudonim al lui Gaspard-Félix Tournachon) avea 90 de ani și lăsa în urma sa o arhivă fotografică fără egal. Marile personalități ale culturii și politicii franceze din a doua jumătate a secolului al XIX-lea au fost imortalizate de aparatele lui Nadar. Suita artiștilor fotografiați de Nadar pare : Balzac, Theophile Gautier, Gérard de Nerval, Gustave Courbet, Charles Baudelaire, Sarah Bernard, Eugenè Delacroix,  Ivan Turgheniev, George Sand, Jules Verne, Camille Corot, Gustave Doré, Georges Clemenceau, Claude Monet, ș.a..
Memoriile sale înregistrează o parte din istoria de început a artei fotografice și descriu, cu lux de detalii, marile proiecte ale lui Nadar: fotografiile făcute din balon, fotografiile realizate în subteranele Parisului, fotografierea luii Balzac și neîncrederea acestuia în imaginile înregistrate de aparat, ș.a.
Un scurt fragment:


“După umila mea părere, din această harababură de oameni și lucruri, de efervescențe, bolboroseli și zgură în care se lăfăie la vedere nebunia deconcertantă și absurdul, merită să spun ce mă surprinde cel mai tare: în nimic și pentru nimic nu mai există respect.

Respectul e mort și îngropat, cu tot cu Onoarea, care l-a zămislit. Acolo sus, mai bine chiar decât aicea jos, fiecare a făcut în  chip conștient, tot posibilul pentru a-l înfunda de tot în mocirlă. Și e uluitor că tocmai cei care au făcut cel mai mult pentru a-l ucide –cei pe care-i  respectasem până mai ieri – sunt cei care tânguiesc azi cel mai jalnic, cerșindu-l.

Și totuși, în ciuda a toate, încă mai arătăm cu degetul câte un pungaș care ne iese în cale. Tare mă tem că mâine o să ne fie mult mai greu să descoperim un om cinstit.”(pag.220)

NADAR, Când eram fotograf, Editura Compania, 2001
Eugenè Delacroix
Sarah Bernard
Alexandre Dumas tatăl
Ivan Turgheniev
Gérard de Nerval



joi, 22 decembrie 2011

Despre inutilitatea unei anchete sportive


Gazeta Sporturilor a publicat rezultatele tradiționalei anchete a sfîrșitului de an, prin care este decernat trofeul de “Cel mai bun fotbalist român al anului”. În trecut, trofeul a fost câștigat de fotbaliști de legendă, precum Gicu Dobrin, Florea Dumitrache, Liță Dumitru, Gheorghe Hagi, Gheorghe Popescu, ș.a.. Anul acesta trofeul a fost câștigat de Gabriel Torje, fotbalist care are un singur merit, și anume acela că-i un tânăr  de perspectivă.

Performanțele și satisfacțiile pe care fotbalul românesc le-a produs anul acesta au tins spre zero. Atunci, la ce bun să mai întocmești clasamente pentru un sport care a încetat de mult să mai producă bucurie? La ce bună această zbatere pentru a realiza clasamentul & analiza fotbalului românesc în 2011? Îmi vin în minte atâtea argumente contra acestei activități, încât aș zice că orice om care se mai ocupă de așa ceva suferă de o formă de masochism. Tot ceea ce s-a întâmplat în fotbalul românesc în 2011 poartă pecetea unei tristeți nesfârșite. Întâmplările triste din fotbalul românesc  sunt tot atâtea argumente contra acestei anchete a Gazetei Sporturilor.

  1. Desființarea Unirii Urziceni de către un patron rapace și îngust, fără nicio reacție din partea oficialilor din fotbalul românesc. Felul în care un om limitat, îmbogățit peste noapte, a putut deturna sume venite de la UEFA, fără ca vreo instituție a statului român, sportivă sau civilă să –l deranjeze în vreun fel, descrie perfect mecanismele și rețeaua mafiotă din fotbalul românesc.
  2.  Turneul sud- american al echipei naționale a fost o rușine, căci cum altfel ar putea fi numită întreaga acțiune dirijată de federalii români. FRF a trimis în Brazilia o echipă fără antrenor, fără jucătorii de bază, fără conducătorii echipei, etc. Ce să te faci cu niște fotbaliști care refuză să alerge, să joace, să întâlnească cel mai frumos adversar posibil (echipa naţională a Braziliei), cum poți să mai alegi din rândul lor pe cel mai bun? Dezertarea celor mai importanţi jucători români înaintea meciului amical cu Brazilia şi motivele pentru care au ales să o facă - unul pentru că vrea să plece în vacanţă, al doilea pentru că este obosit, iar al treilea pentru că a petrecut prea mult şi a ratat avionul- reprezintă una dintre cele mai triste întâmplări din istoria naţionalei noastre, şi aşa plină mai mult de ratări şi mediocritate.
  3. Dezafilierea Universității Craiova și retrogradarea Politehnicii Timișoara au fost dovezi certe ale comportamentului  mafiotic al șefilor fotbalului românesc.
  4. Despărțirea de națională a lui Cristian Chivu – nu atât retragerea, cât modul în care a fost făcut acest gest, prin transmiterea unui mesaj electronic către FRF.
  5. Felul în care Gabriel Torje a ales să celebreze sosirea la echipa Calcio Udinese: prin cumpărarea unui bolid de 200.000 de €.
Fotbalistul român nu înţelege, n-are cum să înţeleagă vorbele lui Bill Shankly, cele mai frumoase dintre câte s-au spus despre fotbal: "Some people believe football is a matter of life and death, I am very disappointed with that attitude. I can assure you it is much, much more important than that." Asta-i  filozofia pe care nu o poate înțelege și întruchipa fotbalistul român din zillelor noastre, mereu defazat, mereu intârziat, întodeauna străin de noțiunile de bază .

miercuri, 21 decembrie 2011

Okarazu Rushio 7

Cartea rămâne necitită,

Dar nici că-mi pasă –

Ceru-i plin de flori!

  

Creionul desenează

conturul acestei zile.

Foaia rămâne albă.

  

Primii fulgi de zăpadă.

Cât se vor bucura

copiii!



 Zi nesfârșită.

Iarna acesta nu-i

decât o iluzie.


vineri, 9 decembrie 2011

23 Septembrie

Pe 23 Septembrie,

când inima șovăie

între văpaia amețitoare a amiezii

și răcoarea nopților,

eu stau și fumez,

 beau vin

 și mă gândesc

la începuturi,

la ziua în care

fără să vreau,

fără să știu,

am ajuns sub bolta înstelată.

Pe 23 Septembrie,

când îndoiala și spaima

sunt mai adânci decât

decât Groapa Marianelor,

șoptesc

singura întrebare care mi-a rămas:

încotro?

Și mă prind de această

interogație

precum  frunza de vânt.

23 Septembrie 2011