Pe 23 Septembrie,
când inima șovăie
între văpaia amețitoare a amiezii
și răcoarea nopților,
eu stau și fumez,
beau vin
și mă gândesc
la începuturi,
la ziua în care
fără să vreau,
fără să știu,
am ajuns sub bolta înstelată.
Pe 23 Septembrie,
când îndoiala și spaima
sunt mai adânci decât
decât Groapa Marianelor,
șoptesc
singura întrebare care mi-a rămas:
încotro?
Și mă prind de această
interogație
precum frunza de vânt.
23 Septembrie 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu