Vlad Dragomir

 

Echipa națională de fotbal este în suferință. Jucătorii talentați sunt rari, iar cei serioși sunt și mai greu de găsit. Șansele de a participa la un turneu final de Campionat Mondial sunt foarte mici, visul american din 1994 nu (mai) poate fi reluat. Antrenorul nostru este în suferință și, cel mai probabil, nu va fi pe bancă în timpul meciului de baraj cu Turcia. Firul pare rupt din nou.

În tot marasmul acesta există și o mică rază de lumină, o pepită de energie și de voință ivită în meciurile din campionatul cipriot. Este vorba despre Vlad Dragomir, mijlocașul central al lui Pafos, echipă cu care a jucat în grupele Ligii Campionilor.

Cariera lui Vlad Dragomir a urmat un traseu tipic pentru mulți dintre fotbaliștii români din prezent: debut la o vârstă fragedă, cumpărat de un club important din Vest și împrumutat într-un campionat serios, transfer la un club cu ceva perspective și acumularea de jocuri importante.

În cv -ul mijlocașului nostru apar echipe precum ACS Poli Timișoara, Perugia și Pafos. În perioada junioratului, Dragomir a fost legitimat la Arsenal timp de trei ani. A debutat la ACS Poli Timișoara, fiind cel mai tânăr jucător care a evoluat pentru echipa bănățeană. A evoluat pentru toate grupele echipei naționale, trecând oarecum pe sub radarul presei sportive, care nu l-a cotat niciodată ca fiind unul dintre vârfurile generației.

Transferul la Pafos, o echipă fără tradiție din fotbalul cipriot, părea a-i fi pecetluit cariera. Mulți jurnaliști români și-or fi zis că este gata și băiatul acesta. Ovidiu Moruțan, Florinel Coman, Ianis Hagi, Dennis Man, Andrei Ivan și alții ocupau scena, ceilalți jucători  revenindu-le zonele obscure.

Doar că, printr-o întorsătură neașteptată a sorții, cariera a început să-i surâdă din nou harnicului mijlocaș român. Într-o echipă cu David Luiz, Mislav Orsic, Derrick Luckassen și Ivan Šunjić, pentru a menționa câteva nume mai importante dintre cele aflate în lotul clubului cipriot, Dragomir a ajuns căpitan și a fost cel mai bun jucător în meciurile din ediția în derulare a Ligii Campionilor, unde a reușit și un gol splendid cu Slavia Praga.

Vlad Dragomir a debutat târziu la echipa națională, în martie 2025, iar de atunci a reușit să adune cinci selecții, patru în meciuri oficiale și unu în meciul amical cu echipa Canadei. A dat impresia că aleargă mai mult decât coechipierii săi și că acoperă mai bine terenul de joc. Păcat că evoluțiile sale bune nu au coincis cu un joc colectiv reușit.

Oricum se va termina partida decisivă cu Turcia, ce ne-ar putea duce spre un meci decisiv de calificare la Campionatul Mondial din SUA, Canada și Mexic, Vlad Dragomir este unul dintre câștigurile certe ale naționalei noastre. Fără declarații pompoase, fără poze cu vedete de plastic și fără susținerea unor jurnaliști care te transferă de la Steaua Mizil la FC Barcelona într-o dimineață, acesta și-a construit o carieră de jucător serios și muncitor, așa cum nu prea mai întâlnești în fotbalul autohton. Într-o lume superficială ca a noastră, să fii serios și harnic nu înseamnă puțin.