Sake
Viața n-a fost blândă cu el niciodată,
Numai durere
Și multă singurătate
E negru ca noaptea,
A zis mă-sa când l-a născut
Cum să-l duc la ai mei,
Doamne?
Vecinii or să creadă
că-i drac
Iar moșu’ îl va arunca de viu în
Wc-ul din fundul
curții
Mai bine îl las aici
Și Dumnezeu cu mila
lui
Și nenorocitu’
acela mi-a zis că mă iubește
Și mă ia cu el peste 3 luni
Luăm avionul spre Paris, Maricela
Și de-acolo plecăm la Douala,
Mi-a zis în ziua plecării
Și eu tot aștept, ca o proastă…
Și povestea lui suna mai trist
Decât orice rând din Malot
Și cu toții închipuiam femei cu
coșuri pe cap
Și-n picioarele goale,
Lei și girafe și leoparzi
Și o casă din pământ cu acoperiș
ascuțit…
Doar Mitică buzatul
Risipea visările noastre:
Taci, dracu, țigane!
Lasă-ne cu brașoavele tale!
Africanii sunt tot țigani!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu