Revista Urmuz

Revista « Urmuz” a apărut în 1928 şi a avut doar 5 numere.  Înainte de a-și publica revista, Bogza a corespondat intens cu scriitorii pe care dorea să-i atragă în redacţia revistei. Câțiva dintre aceștia erau reprezentanții cei mai de seamă ai avangardei autohtone: Ilarie Voronca, Ștefan Roll, Sașa Pană, ș.a..

 Primul număr al revistei Urmuz a apărut în decembrie - ianuarie 1928 şi avea o calitate intelectuală surprinzătoare pentru tinereţea celui care a editat-o – Bogza nu împlinise 20 de ani!. Deloc întâmplătoare este prezenţa în paginile revistei din Buştenari a unor nume extrem de importante pentru mişcarea de avangardă europeană -  Paul Eluard, Filippo Marinetti, Tristan Tzara, Benjamin Fondane şi Victor Brauner (ultimii trei stabiliţi de ani buni în Occident şi asimilaţi pe deplin culturii franceze)- şi asta deoarece avangardiştii români aveau o mare vocaţie internaţionalistă, considerându-se membri cu drepturi depline ai curentului artistic care încerca să dinamiteze arta acelor timpuri. Era un mod de a privi de la aceeaşi înălţime tovarăşii de ideologie literară din Occident, fără urmă de complex (de inferioritate) şi fără rest.

Numărul 2 are în sumar poeme de Tristan Tzara (Danse), Complect de Roll, Zăpadă de Bogza şi desene de Victor Brauner. De asemenea, este discutată şi susţinută intenţia lui Ion Vinea, Ilarie Voronca, Miliţa Pătraşcu şi Benjamin Fondane de a scoate revista Contemporanul plus Integral. Numărul 3 publică un Descântec arghezian, un scenariu scris de Bogza şi mai multe versuri ce poartă semnătura lui Al – Miu,un prieten câmpinean al poetului. Tot în acest număr, Bogza publică eseul dedicat volumului Ulyse de Ilarie Voronca. Ultimele 2 numere sunt scrise integral de Bogza şi Al.-Miu. Revista îşi sfârşeşte apariţia în vara anului 1928, deşi Bogza ar fi dorit să o mai publice cel puţin 3 ani; greutăţile financiare ale tipăririi au contribuit la încetarea proiectului editorial – tipărirea revistei a fost finanțată din bugetul fabricii de sifoane pe care o dețineau frații Bogza la Buștenari.

Câteva fragmente:

 « Dar scoarţa terestră obligă la zile cu preocupări mercantile până la abrutizare. Atunci Urmuz pare un vis absurd şi adesea ruşinea că ai fraternizat cândva cu un nebun menit să fie înghiţit chiar de întunericul clipei următoare dispariţiei lui.

 Şi totuşi, nu e aşa.
Urmuz trăieşte încă.
Prezenţa lui printre noi, sfârc care biciue conştiintele. În bezna sufletului urmărim aplecaţi adânc urmele lui, pe care paşii lui i-a lăsat zgâriind violent pământul trivializat prin clișeism.
Urechile feciorești mai sângerează încă de dezvirginarea făcută de fraza impetuoasă și virilă.
De acum cuvântul devine spermatozoid fecund. Urmuz a contribuit și el la operația voronofiană făcută limbei anchilozate și peltice…  » (articolul Urmuz, revista Urmuz, nr. 1)

Zăpada – saladă de metafore

 În sufletul meu ningea zăpada surâsurilor tele

toți porumbeii albi și-au sacrificat fulgii în largul ceriului
fiindcă zăpada este copilul clandestin al gerului
iubind atmosfera punctată cu stele.

 Fulgii de zăpadă au dansat frumos asemenea unui balet

porniți din rai, ei vin pământului vertiginos
intermitent, din poartă sfântul Petru îi anunță mânios
spre a nu-și sparge capul, să cadă mai încet.

Iar cerul transformat subit într-un ceaun umplut cu astre

Fierbea vrăjitoresc văzduhul, care fugise cu o barcă
În eclipsări de becuri, el prorocește că:
Ne vom întâlni lunecând pe zăpada dorințelor noastre.

 ( Urmuz, nr. 2, 1928)

Poem murdar

În noptea aceasta plină de ploșniți și dragoste taxată după tarif

regret apariția mea în acest secol  nenorocit
când luna se prostituiază nocturn poeților imbecili și impotenți
iar îngerii au dezertat din cer în favoarea bordelurilor cu confort modern
când toți sugem dintr-o tâță murdară și plină de puroi

Iată acest automobil cu mațele înșirate pe șosea

cum pare o prostituată din regnul industrial
dacă ar prinde viață și s-ar transforma în iapă sau cățea
și ar invita masculii, ridicând coada ca pe un semnal.

 Latrinile din noi put azi mai mult ca niciodată

sufletul, ce hoit puturos de viermi năpădit
îți amintesc câinele care a iubit cățeaua moartă
și escrementele curse pe crucea unde fusese răstignit
și poezia invadată de jazz și picioare femeiești
cum pare o hârtie higienică a posteriorului sufletesc
dacă te vei sinucide în acest bordel, spânzurat romantic de ferești
Mâini, ce suflet va fi canal latarlor cari după uși în căldări pictate cresc.

(Urmuz, nr. 3)

 Penetral

Cerul destrămat în parcele căzut peste timpuri

brăzdat de poteci și cuiburi de suflet

deschis totdeauna la cei care au aripi

coboară și azi spiralul inedit.

iată prăbușiri, dorinți, renunțări, ancestrale
cum se grămădesc sub piept cadavre
vrem să ne incendiem împreună cu ele
posibilitând germinarea versului stâncă

cine va înțelege valoarea metalului pur
fără falsificări fără amestecaproape absurd
constituind fondul penetrant al genului acesta
în care sufletul mi se plantează ca arbori în grădini.

(Urmuz, nr. 5 iulie 1928)

 ***

Revista Urmuz, ediție integrală, a apărut la Editura - Tipografia Premier, sub auspiciile Bibliotecii Nicolae Iorga din Ploiești, în 2007. Îngrijitorul acestei ediții este profesorul Nicolae Boaru, directorul instituției mai sus menționate.