***

Cândva  va trebui să decid
între ieri și mâine

încotro s-o apuc, încotro să n-o apuc

 să stabilesc ce-i rău,  ce-i bine

unde-i  Nordul, care este Sudul

între ieri și mâine

se află deșertul pe care trebuie să-l parcurg,

 clipă de clipă,

fără apă, fără busolă, fără iluzii

fără mine

mă simt

de parc-aș fi o piatră pe care
 nici vântul, nici ploaia și nici cerul
nu vor s-o atingă,
 nu vor să o știe

mai subțire decât visul,

mai provizorie decât orice castel de nisip,
mai străină decât orice dialect amazonian,
mai rece decât gheața Everestului
este viața mea pentru mine

dar într-o zi voi decide

să-mi iau umbra și,

 fără apă, fără busolă și fără iluzii

să mă afund  în deșertul 
ce-mi cheamă

singurătatea