Am patruzeci și opt de ani
și asta-i foarte bine.
Păcat doar de acest april
ce parcă nu mai vine.
Păcat doar de acel copil
ce nimeni n-o să-l stie
care privește dintr-un iaz
de-oglindă fumurie
spre tâmpla-mi dreaptă grea de scrum,
apoi spre tâmpla stângă
și nu se bucură, și-ar vrea
să plângă, doar să plângă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu