” Cu mine nu-i bine să te pui”,
mi-a zis în
ziua în care l-am cunoscut.
Să nu mă contrazici, să faci ceea ce-ți spun
și să fii curat!
Iubea
curățenia ca un maniac
Pentru o
unghie netăiată oferea doi pumni,
șosetele murdare te costau 100 de
genuflexiuni,
iar o urmă de
praf sub pat se lăsa cu ochi umflați
Se bătea încontinuu și câștiga de fiecare dată,
De acea –l
poreclisem Ștefan cel Mare.
Nu zâmbea
vreodată, veșnic încruntat
Un cer gri era
inima sa
Fulgerele se
iveau de nu știu unde:
Dintr-o vorbă, din râs, din joacă
Era
absolventul care se ocupa de noi,
Pe el îl
alesese Flegmosu’
Era imprevizibil, ne înfricoșa
Într-o zi l-am văzut înnegurat, mai
că-i dădeau lacrimile
Nu mai avea chef de nimic, nu ne mai
înjura
o lăsase moartă cu curățenia
Toți ne întrebam ce-i cu el
"Lăsați-l în pace, nu vă băgați",
ne-a zis Zmeu
"E supărat fiindcă s-a terminat Sandybell"
