N-am văzut cele mai strălucite minţi ale generaţiei mele
N-am avut niciodată pretenţia că-s mai mult decât un fir de praf
N-am dat pe mine mai mult decât se dă pe o ceapă degerată
N-am oferit nimănui mai mult decât poate duce
N-am inventat nimic, n-am scris versuri nemuritoare
N-am avut părinţi, nici fraţi ori surori
N-am avut opinii politice, mondene sau despre viaţă şi moarte
N-am fost pătruns de spleen sau de bucurii nemărginite
N-am ajuns niciodată la adevărurile ultime
şi nici n-am descifrat ecuaţii complicate
N-am avut pretenţii şi nici ambiţii neobișnuite
Și nici măcar n-am simţit cum se trec cele mai tari funduri ale cartierului.
Banalul fapt al respiraţiei, simpla graţie a mişcării mâinilor şi
miraculosul ritm al inimii mele, ce-mi aminteşte de inima pământului,
sunt singurele mele averi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu