Cioburi

"Cuvântul cel mai adevărat, cel mai exact, cel mai plin de înţeles, este cuvântul nimic." (Jules Renard)

Casa 9 Mai 20

Mitica l-a batut pe Mihai care i-a spart capul lui Costica

care l-a umplut de sange pe George

 care l-a bagat cu capul in veceu pe Cristi

care a urinat pe Andrei

care n-a batut pe nimeni

fiindca era prea mic

si a zis Las’ ca va arat eu voua

s-a bagat in frigiderul din magazie

l-au gasit dupa trei zile

printre vase cu untura

si borcane cu bulion

pe fata inca i se citea tristetea

ca n-a putut sa sparga si el fata cuiva

Casa 9 Mai - Stoica Nebunu'

” Cu mine nu-i bine să te pui”,

mi-a zis în ziua în care l-am cunoscut.

Să nu mă contrazici, să faci ceea ce-ți spun și să fii curat!

Iubea curățenia ca un maniac

Pentru o unghie netăiată oferea doi pumni,

            șosetele murdare te costau 100 de genuflexiuni,

iar o urmă de praf sub pat se lăsa cu ochi umflați

Se bătea încontinuu și câștiga de fiecare dată,

De acea –l poreclisem Ștefan cel Mare.

Nu zâmbea vreodată, veșnic încruntat

Un cer gri era inima sa

Fulgerele se iveau de nu știu unde:

Dintr-o vorbă,  din râs, din joacă

Era absolventul care se ocupa de noi,

Pe el îl alesese Flegmosu’

Era imprevizibil, ne înfricoșa

Într-o zi l-am văzut înnegurat, mai că-i dădeau lacrimile

Nu mai avea chef de nimic, nu ne mai înjura

o lăsase moartă cu curățenia

Toți ne întrebam ce-i cu el

"Lăsați-l în pace, nu vă băgați",

ne-a zis Zmeu

       "E supărat fiindcă s-a terminat Sandybell" 

Casa 9 Mai 17

A căzut de la etaj, au zis unii când milițianul

 i-a întrebat dacă știu ceva despre caz

Nu, nu, tovarășu, s-a aruncat, sunt sigur de asta

A țipat un altul

Adevărul este că nu-mi mai amintesc nimic despre acea

Întâmplare nefericită

Nu mai știu ziua în care a avut loc

Nici dacă era dimineață ori seară

Nici la ce oră am auzit cum geamul se crapă

Nu mai știu dacă ploua sau era cald în oraș

Și nici dacă fusese certat de vreun educator

Îmi amintesc doar că băiatul cânta la muzicuță

Când a căzut și ultimele cuvinte rostite

În timp ce se apropia de pământ-

O, mamă, de ce m-ai părăsit?

Și-mi mai amintesc tăcerea noastră

Lungită pe câteva zile

Și postul pe care l-am ținut spontan

Și numele lui mi-l amintesc

Marius Mărăcineanu

10 ani avea pe atunci

Și-a fost îngropat într-un colț al cimitirului

Cu o cruce din pal la cap

Pusă de noi

Și-mi mai amintesc că sângele lui de pe caldarâm

Se strânsese în formă de inimă

Ce parcă pulsa când ne uitam înspre ea

Acum dar atâta pot face pentru el:

să-i scriu numele,

să-i simt inima pulsând

și să-i aud glasul cu care - și cheamă mama

Revista Tiuk

Câteva poezii au apărut în revista Tiuk:

http://tiuk.reea.net/index.php?option=com_content&view=article&id=3015

Casa 9 Mai 16 - 14 iunie 1992

14 iunie 1992

nu știu alții ce simt astăzi

însă eu sunt trist

nespus de trist știind că de mâine

devin liber 

de-aș putea să stau singur

 m-aș așeza pe gardul de piatră al Casei

aș privi cerul și aș descrie în jurnalul meu

ceea ce văd în aceste momente:

este un cer senin

de un albastru ireal

câțiva nori albi, pufoși,

delicați,

stau spânzurați deasupra Crucii Caraiman,

mângâindu-i vârful...

dar cu aceste cuvinte n-aș spune nimic

despre ceea ce simt și văd

și cele ce-mi trec prin minte acum

sau despre ultimele zile petrecute aici

alaltăieri am alergat ca nebunul spre cinematograf

să văd Ultimul împărat pentru a 3 oară

mă fascinează povestea acestui împărat ajuns grădinar

cum naiba s-a întâmplat asta?

 este șmecherie, zic toți

este ca și cum noi am avea mame dintr-o dată

iar Diamant s-ar transforma într-un sfânt

ieri noapte n-am putut să închid un ochi

mi se părea că pereții au mâini care mă vor strânge de gât

că va veni Mitică în cameră și ne va răsturna paturile

după care ne va pune să facem flotări și genuflexiuni

până ne vom târî ca șopârlele

acum

țin în mână cartea pe care mi-a dat-o Flegmosu

în această dimineață

aș vrea s-o încep

nu pot trece însă de titlul ei:

Singur pe lume

pe copertă este

un copil în haine lălâi și cu pălărie cu boruri largi

îngreunate de ploaie

ce înaintează spre nicăieri

în timp ce privirile parcă i s-au lipit de pământ

un câine latră în depărtare

ce fac oamenii cu atâta libertate?

Casa 9 Mai 15 - Sake

Sake

Viața n-a fost blândă cu el niciodată,

Numai durere

Și multă singurătate

E negru ca noaptea,

A zis mă-sa când l-a născut

Cum să-l duc la ai mei, Doamne?

Vecinii or să creadă că-i  drac

Iar moșu’ îl va arunca de viu în

Wc-ul din fundul curții

Mai bine îl las aici

Și Dumnezeu cu mila lui

Și nenorocitu’ acela mi-a zis că mă iubește

Și mă ia cu el peste 3 luni

Luăm avionul spre Paris, Maricela

Și de-acolo plecăm la Douala,

Mi-a zis în ziua plecării

Și eu tot aștept,  ca o proastă…

Și povestea lui suna  mai trist

Decât orice rând din Malot

Și cu toții închipuiam femei cu coșuri pe cap

Și-n picioarele goale,

Lei și girafe și leoparzi

Și o casă din pământ cu acoperiș ascuțit…

Doar Mitică buzatul

Risipea visările noastre:

Taci, dracu, țigane!

Lasă-ne cu brașoavele tale!

Africanii sunt tot țigani!