Numărul jucătorilor străini din Superligă a tot crescut în ultimii ani. Nici în sezonul acesta situația nu se prezintă mai roz, deși este un pic mai bună decât în anul competitional 2024-2025. Cauzele sunt numeroase: degradarea accentuată a centrelor de copii și juniori constituite de cluburile vechi ale fotbalului nostru, diluarea calității antrenorilor pentru copii și juniori și incapacitatea de a construi temeinic și organic.
Scăderea dramatică a numărului de copii din țară poate fi invocată și ea ca argument, dar nu rezistă la o analiză atentă. Sunt țări care au o populație cu mult mai mică decât a României, dar cu un fotbal mult mai bine legat. Uruguay este primul exemplu care îmi vine în minte, dar micuța țară sud-americană este o patrie a fotbalului din aluat aproape sacru. Norvegia este un exemplu din zona noastră culturală: o țară de vreo 5 milioane de locuitori care trece prin cel mai bun moment al său din ultimii 25-30 de ani. Ungaria a intrat și ea, de vreo zece ani, în această galerie.
Din 506 de jucători aflați în loturile echipelor noastre în sezonul în desfășurare, 207 dețin pașapoartele altor state. Aceștia reprezintă 40,6% din total. Grupul cel mai numeros este al celor dețin cetățenie portugheză (14), pe locurile următoare situându-se francezii (13) și maghiarii (12). Unsprezece dintre jucătorii din țara vecină joacă la FC Csikszereda Miercurea Ciuc, al treisprezecelea jucător fiind legitimat la UTA Arad. După partide etnice, am inovat și în fotbal, creând cluburi etnice.
Există jucători din cele mai exotice țări, unele despre care nici nu știai că organizează competiții oficiale serioase: Noua Caledonie, Martinica și Guadalupe. În campionat evoluează un palestinian foarte bun, Assad Al Hamlawi, la Universitatea Craiova.
Mai toți jucătorii străini din Superligă sunt mediocri, în cel mai bun caz. Câțiva ajung să-și reprezinte țara în meciuri internaționale, însă aceștia evoluează pentru naționale care nu contează în fotbal. La meciurile internaționale de la începutul acestei luni, 25 de jucători străini din Liga I au fost convocați la loturile echipelor lor naționale; la naționalele mari și la cele de tineret.
Cel mai valoros străin din ediția actuală de campionat este, dacă ne uităm la cv și la cota de piață, francezul Kurt Zouma, care a evoluat pentru Saint-Étienne, Chelsea, West Ham United și Everton și a strâns și 11 selecții pentru naționala din Hexagon. Francezul are în palmares și o Ligă a Campionilor, din vremea în care era membru al lotului lui Chelsea. Sosirea la CFR arată mai degrabă a "retragere la depou" decât a mișcare pentru relansarea unei cariere cândva strălucitoare. Francezul a evoluat pentru clujeni în două meci, însă din postura de rezervă. Transferul lui este o altă mișcare de PR și de clătit buzunarele șmecherilor.
Există și jucători străini extrem de promițători, care au adus un plus campionatului nostru mult diluat valoric. Un exemplu este Anzor Mekvabishvili, un georgian de 24 de ani, care evoluează de doi ani la Universitatea Craiova și care a strâns 27 de selecții pentru naționala țării sale, participând și la ultima ediție a Campionatului European.
Un alt fotbalist străin care are un nivel de joc peste medie este Risto Radunovic, fundașul macedonean al FCSB. Alți jucători străini onorabili sunt: Eddy Gnahoré, Kennedy Boateng și Maxime Sivis (de la Dinamo), Siyabonga Ngezana (FCSB, Camerun), Tobias Christensen (Rapid, Norvegia) și Edvinas Gertmonas (Universitatea Cluj, Lituania).
Cel mai mare grup de jucători străini evoluează la CFR Cluj, un club a cărui ascensiune a fost însoțită de un import masiv de jucători străini care, le place nu le place suporterilor clujeni, au făcut posibile marile reușite din ultimii 15-20 de ani. CFR a legitimat 19 jucători străini în acest sezon, dintr-un total de 37. Pe locul doi se plasează FC Botoșani și FK Csikszereda Miercurea Ciuc, care au înscris în lot câte 16 străini. Pe locul trei, cu câte 14 jucători străini, se află Rapid, Universitatea Cluj, Petrolul, Dinamo și Metaloglobus. La polul opus, se află Farul, care a legitimat doar 8 jucători străini dintr-un lot de 32, dar la echipa constănțeană există o tradiție a promovării jucătorilor din pepiniera proprie.
Cel mai aparte caz este cel al FCSB, care a păstrat mereu un echilibru între jucătorii români și cei străini. Nu știm dacă este vreo idee patriotică la mijloc, dar pare a fi mișcare abilă. Echipa patronată de George Becali a legitimat doar 10 jucători străini, românii reprezentând majoritatea clară. Această strategie a echipei roș-albastre a ajutat direct creșterea unui nucleu de jucători pentru echipa națională, cei mai mulți selecționați din lotul actual fiind certitudini. FCSB este, de departe, cea mai stabilă echipă din punct de vedere financiar, singura care și-a permis să plătească sume de peste 1 milion de euro pentru un jucător. Acest element a ajutat clubul să adune cam toate talentele românești care s-au ivit în campionat și care au și confirmat (cu puține excepții). Sper să se finalize și telenovela Louis Munteanu, spre binele jucătorului, care nu prea mai dorește să evolueze pentru clubul clujean. Cred că la FCSB ar putea să-și arate adevărata valoare, una foarte ridicată, din punctul meu de vedere.
Acesta este chipul nefardat al fotbalului românesc de club de astăzi. De aici se recrutează o mare parte din componenții loturilor naționale de seniori și de tineret. Exporturile autohtone sunt rare și nu au consistență, iar importurile nu contribuie la evoluția fotbalului nostru, nivelul menținându-se mediocru. În fotbalul autohton sunt bani buni, dar nu suficienți pentru mare performanță. Comparația cu ligile medii din Europa nu ne este favorabilă. Față de campionatele puternice suntem la ani lumină. Soluția cu doi jucători sub 21 de ani în teren pare a fi una potrivită, asigurând o șansă în plus tinerilor autohtoni. Să sperăm că măsura gândită de FRF va fi însoțită și de un set de penalități pentru cluburile care vor încerca să evite potențiala regulă.
